George Calinescu – Lupta intre contrarii
Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.
Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.
Cine in lume este atat de intelept, caruia alta intelepciune sa nu-i trebuiasca? Cine intre muritori este atat de invatat, caruia mai multa parte a invataturii sa nu-i lipseasca?
Lupta catre inaltimi este deajuns pentru a satisface o inima de om. Este vorba de acum ca fiecare sa creeze in sine un om nou… este vorba de a-ti trai visurile, de a le pune in miscare.
Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe… Si merita sa incerci sa faci totul…
Judecat in perspectiva animalitatii, adica in cadrul strict al Naturii, omul este o erezie. Iata de ce nu i se poate spune, sub nici un cuvant: Intoarce-te la natura!
Ca sa ajungi cineva, trebuie sa incepi prin a fi nimic.
Rostul vietii este sa te realizezi si sa te depasesti, fie si orbeste. Tineretea nu merita nici intristare, nici mediocritate. Ea trebuie sa tasneasca si sa se arunce sus. Cat mai sus!
Sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa sporim cu particica noastra de energie suma de energie activa, deci suma de fericiri si de izbanzi a marii ostiri in care luptam. Aceasta e prima datorie a fiecarui om de pe pamant.
Nu stiu daca am sa indrept lumea, dar daca nu as abate omenirea din calea raului, decat atat cat abate un bob de nisip albia unui fluviu, si totusi datoria mea e limpede, precisa.
Datoria: dreptul pe care ceilalti il au asupra noastra.